se lăfăia podeaua vinovată
frumusețea călcată fără semnalmentele golgotianului
din brațele căruia au început
toate crucile


s-au întâmplat fricile
căderile din vremea etajelor
auzul îngropat în asfalt
până la mijloc


numai din iubita mea au continuat să fugă
suspinele peștelui
orașul din flori
și încă ceva
din frământarea câinelui eșuat
într-un cuvânt